Una dintre cele mai surprinzătoare caracteristici ale speciilor de rechini este că unele îşi închid ochii de fiecare dată când deschid gura ca să muşte sau în alte scopuri. Totuşi, care este adevărul ştiinţific în această privinţă?
Ei bine, toate speciile de rechini îşi închid şi deschid pleoapele după dorinţă. Unele specii de rechini îşi închid pleoapele atunci când muşcă din pradă sau testează diferite obiecte plutitoare sau nu prin intermediul vârfului dinţilor, care la aceste specii sunt deosebit de bine inervaţi.
Însă de fiecare dată când muşcă, unii rechini îşi protejează ochii de o eventuală ripostă violentă a prăzilor, prin intermediul unei membrane specializate care se închide şi se deschide vertical, nu orizontal precum pleoapele obişnuite, structură denumită ştiinţific membrana nictitantă. Această membrană este prezentă şi la alte specii de peşti, precum şi la unele reptile şi în special la păsările răpitoare de zi, unde are acelaşi rol de protecţie precum în cazul rechinilor şi crocodilienilor.
În afara rolului principal de protecţie, membrana respectivă, pe care mulţi o confundă cu o pleoapă, are şi rolul de a curăţa suprafaţa oculară, precum şi de a o umezi continuu.